Există un mijloc de a birui răul, pe care l-aţi încercat şi dumneavoastră cu succes. Văduvă săracă fiind, prin muncă cinstită vă întreţineţi pe dumneavoastră şi cei patru copii… Dar pentru chiria neplătită a venit gazda să vă ia lucrurile. Tremuraţi toată, copiii plângeau. Când gazda a văzut că toate lucrurile nu acopereau chiria datorată, s-a supărat şi a început să ţipe. Atunci aţi luat de la gât salba pe care v-o dăruise soţul la cununie şi aţi scos ceasul pe care tatăl îl lăsase cu limbă de moarte celui mai mare dintre fii, ca acesta să-l primească atunci când va termina şcoala. „Luaţi şi astea!” – i-aţi spus gazdei. Acesteia i s-a frânt inima – doar este şi ea om... – şi a plecat mormăind: „Staţi... şi când o să plătiţi, o să plătiţi!”. Aţi făcut după porunca lui Hristos: „Nu vă împotriviţi răului!”.

Un lucru asemănător s-a întâmplat în satul Sibniţa în timpul ocupaţiei austriece. Din pricina unei bănuieli, au venit militarii şi au început să dea foc la sat. În sat trăia badea Todja, cunoscut ca om al lui Dumnezeu. Militarii i-au poruncit să scoată din casă ce doreşte, fiindcă vor să îi dea foc. Badea Todja nu a intrat în casă, ci s-a dus în şopron şi a adus lemne. Întrebat fiind ce face, el le-a răspuns ostaşilor cu blândeţe: „Păi, să vă ajut să daţi foc la casă!”. Asta le-a frânt inima soldaţilor – fiindcă sunt şi ei oameni... –, s-au întors şi au plecat. CIar casa lui badea Todja a rămas nearsă.

(Episcopul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, volumul II, Editura Sophia, Bucureşti, 2003, pp. 104-105)