Cum să facem faţă stresului
Trăim într-un mediu aflat în continuă schimbare şi propria existenţă poate fi definită ca rezultatul interacţiunii permanente cu acest mediu. Este dificil să înlăturăm complet factorii stresanţi nocivi, dar putem să schimbăm modul în care reacţionăm la situaţiile stresante.
Stresul este inevitabil şi reprezintă o parte integrantă a vieţii noastre. Stresul reprezintă o provocare reală sau percepută ca reală, la care organismul caută să se adapteze. Noţiunea de stres cuprinde atât acţiunea factorilor stresanţi, cât şi reacţia organismului la această acţiune.
„Stresant“ reprezintă tot ceea ce dezechilibrează balanţa fiziologică a organismului, iar răspunsul la stres reprezintă adaptarea organismului pentru a restabili această balanţă (echilibrul mediului intern).
Din punct de vedere al caracterului favorabil sau nociv, au fost definite două tipuri de stres: eustresul (stresul cu caracter predominant favorabil) şi distresul (stresul cu caracter nociv).
Eustresul presupune reacţiile la fenomene plăcute (râs, joc, succes, satisfacţie), reacţii care asigură rezistenţa organismului şi menţin echilibrul mediului intern. S-a demonstrat experimental că stresul ambiental (căldura, zgomotul) de intensitate moderată poate mări performanţa. Eustresul ameliorează probabil performanţa şi prin intermediul variabilei de personalitate, denumită „căutarea de senzaţii“, ce corespunde unei stări de sănătate.
Distresul presupune apariţia unor reacţii disproporţionate, ca răspuns la factori cu potenţial nociv, reacţii care dezorganizează capacitatea de adaptare a organismului sau ajung la insuficienţa capacităţii de adaptare, ceea ce determină apariţia bolii (un răspuns la stres cu potenţial nociv pentru organism).
În funcţie de durată, stresul poate fi acut şi cronic.
Stresul acut este reacţia în faţa unei ameninţări imediate, cunoscută în mod obişnuit sub denumirea de „răspuns de luptă“. Ameninţarea poate fi orice situaţie trăită deja, chiar şi în subconştient sau fals, ca un pericol. Factorii de stres acut includ: zgomotul, aglomeraţia, izolarea, foamea, pericolul, infecţiile, imaginarea unei ameninţări sau amintirea unui eveniment periculos. În toate cazurile, odată ce ameninţarea acută a trecut, răspunsul organismului se dezactivează şi nivelul hormonilor de stres revine la normal, această stare fiind numită „răspunsul de relaxare“.
Stresul cronic apare ca o luptă continuă, ca urmare a ritmului alert al vieţii moderne. Factorii de stres cronic includ: atmosfera tensionată de la locul de muncă, problemele pe termen lung cu partenerul de viaţă, singurătatea, grijile financiare persistente. Stresurile moderate, care nu produc efecte lezionale asupra organismului, au un efect benefic, antrenând şi stimulând vitalitatea organismului şi rezistenţa la stresuri ulterioare.
Pentru a putea face faţă situaţiilor stresante trebuie să încercăm să le evaluăm, pentru a vedea posibilele avantaje şi dezavantaje (atunci când anticipăm care ar putea fi cel mai rău rezultat, vom putea face faţă mai uşor situaţiei). Pentru a reduce efectele stresului cu caracter nociv, să încercăm să avem în fiecare zi activităţi plăcute sau interesante (să ne întâlnim cu prietenii, să ne plimbăm, să citim cărţi, să ascultăm muzică).
Sughițul – interviu cu dr. Nicoleta Dimitriu
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro