Cum să mă implic, ca bărbat, în viața de familie?
Când te întorci acasă frânt de oboseală, să îţi îmbrăţişezi soţia şi copiii şi să faci un duş, tot cu rugăciune, spălându-te de toată grija „cea din afară”. Dă slavă lui Dumnezeu pentru căminul tău! Apoi, când vezi că soţia face încă treburi gospodăreşti, să-i zici: „Iubito, fac eu asta!”. Nu considera că treburile gospodăreşti sunt „nimica toată” faţă de ce ai făcut tu. Bărbaţii rămaşi în concediu de paternitate au început să înţeleagă femeia care „nu face nimic” atunci când munceşte din greu în casă.
Cum ar trebui să arate o zi normală din viaţa unui tânăr (între 30 şi 40 de ani), cap de familie, în ziua de astăzi?
Hmmm… Cred că ar fi foarte potrivit să începi de dimineaţă, devreme: să te speli pe dinţi şi să faci un duş. În timp ce faci duş, să zici Psalmul 50! Îţi va fi de mare folos şi să fii conştient că, spălându-te, speli „templul Duhului Sfânt”. Cu mâinile tale atingi şi speli „lucrul Mâinilor lui Dumnezeu”, Care l-au zidit. Ai onoarea să speli acest trup, conștientizează și dă slavă lui Dumnezeu! (…)
Rugăciunea de dimineață (după cum te sfătuiește duhovnicul), apoi micul dejun pe care îl începi cu rugăciune și continui să-l mesteci bine cu „Doamne Iisuse Hristoase…”. Fără discuții sau planuri… Încearcă să nu mănânci otrăvuri, de care sunt pline acum multe preparate culinare „gustoase”. Mănâncă mai sănătos. Apoi fă-ți cruce, mulțumește-I lui Dumnezeu și soției, chiar dacă ți l-ai pregătit singur. După care poți să te urci în autobuz sau la volan, sau pe bicicletă și roagă-te scurt Maicii Domnului, pentru tine și pentru cei pe care îi vei întâlni în trafic. Mergi cu rugăciune, respectă-i pe cei pe care-i întâlnești, chiar dacă unii sunt dintre acei „dobitoci” care-ți taie calea. Să te rogi pentru ei, să-i binecuvântezi. (…) La locul de muncă, la fel, să te rogi pentru patron și pentru colegi. Să nu-i judeci, ci să le oferi ce e bun în tine cu gândul la Dumnezeu.
Apoi, să mănânci la prânz cu rugăciune înainte de masă, în timpul mesei și după masă. După care când te întorci acasă frânt de oboseală, să îţi îmbrăţişezi soţia şi copiii şi să faci un duş, tot cu rugăciune, spălându-te de toată grija „cea din afară”. Dă slavă lui Dumnezeu pentru căminul tău! Apoi, când vezi că soţia face încă treburi gospodăreşti, să-i zici: „Iubito, fac eu asta!”. Nu considera că treburile gospodăreşti sunt „nimica toată” faţă de ce ai făcut tu. Bărbaţii rămaşi în concediu de paternitate au început să înţeleagă femeia care „nu face nimic” atunci când munceşte din greu în casă.
După aceea, te plimbi, te joci cu copiii, te rogi, nu deschizi televizorul. Dacă te aşezi pe canapeaua din faţa televizorului, poţi să-ţi pui picioarele pe măsuţă, dar să nu apeşi pe butonul ăla care dă drumul la televizor. Dacă eşti dependent de TV, ia telecomanda şi mut-o dintr-o mână în alta, dar nu apăsa nici mort pe ON. Iar soţia poate să-ţi pună o pernuţă la picioare şi ca să nu murdăreşti faţa de masă, şi ca să nu te doară gleznele. Apoi să se aşeze lângă tine să-ţi asculte inima... După aceea, cina... Şi ne oprim aici, pentru că mai departe rugăciunea te va învăţa mai multe amănunte.
Apoi, în weekend, poţi să te duci la mama ta în vizită, dar numai în unul dintre cele patru ale lunii. Te poţi duce cu soţia, dacă doreşte, dar să n-o obligi, în cazul în care nu are aceleaşi sentimente ca tine pentru mama ta. (Aici, le rog pe soţii să lucreze intensiv la modificarea sentimentelor pentru „mama lui”. Se începe cu: „Doamne, îţi mulţumesc pentru că această femeie l-a născut şi l-a crescut pe soţul meu drag!”. Continuaţi cu: „Mamă, mamă soacră, sau mamă a lui, îţi mulţumesc că l-ai făcut şi l-ai crescut, că tare mi-e drag! Îţi mulţumesc! Şi nu mă supăr că încă te iubeşte şi te ajută!”.)
Apoi, în alt weekend, să ieşi, doar tu cu soţia, undeva la un restaurant într-un loc frumos şi acolo să alegi ceva bun. Ai grijă să fie bun şi pentru ea. Un tânăr creştin între 30-40 de ani trebuie neapărat să-şi scoată soţia la plimbare şi la restaurant, ca să se îndrăgostească iarăşi de ea. Altfel, la patruzeci de ani, poate veni „criza de jumătatea vârstei” care e mai dură decât adolescenţa pentru mulţi bărbaţi, chiar şi creştini. E cumplită criza asta în care bărbatul ajunge să se uite „după fetiţe” şi să facă astfel mult rău soţiei, familiei, sieşi şi chiar „fetiţelor”.
Adu-ţi aminte mereu, dragul meu tânăr, că eşti cap de familie şi că acest rol presupune dragoste multă, dragoste „de sus”, pentru că bărbatul are datoria şi primeşte harul de a-și iubi soţia așa cum își iubeşte Hristos Biserica.
(Monahia Siluana Vlad, Cum să ne aflăm odihna de la gânduri, Editura Doxologia, Iași, 2019, pp. 77-81)
Îți mai recomandăm și: „Bărbatul puternic este acela care își deschide brațele și atenția sufletului doar către soția lui” – Maica Siluana
Cum putem păstra dragostea?
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro