Ce categorii corecte ai numit aici: „medici, bolnavi și înfricoșați”. Cred că cel mai bine este Acatistul Sfântului Nectarie. Dar pentru cei de la Iași, de exemplu, nu cred că deranjează pe nimeni să citească Acatistul Sfintei Parascheva. L-am recitit azi dimineață și m-a impresionat o dată în plus forța pe care o emană cuvintele de acolo!

Rugați-vă ca și cum ați fi primit! Dacă noi toți ne-am ruga și am spune: „A trecut coronavirusul”, așa ar fi! Dar noi ne rugăm: „Dă Doamne să treacă, dacă se poate”. A trecut. Dacă știm să ne rugam, a și trecut!

Dar vreau să vă rugați pentru medici. Rugați-vă pentru medicii voștri de familie, pentru toți medicii pe care îi aveți.

Mi-am adus aminte foarte mult zilele acestea despre modul în care era construită armata română în 1918, incapabile să riposteze de fapt armatei germane. A trebuit din timp să se regleze mereu aparatajul. Și să știți că, o dată în plus mi s-a vădit și-atunci, ca și-acum: nu dinspre politică au venit neapărat răspunsurile. Politicul a fost doar canalul prin care curajul unei națiuni s-a afirmat.

Rugați-vă pentru medici, pentru asistente, pentru polițistul pe care l-au înjurat și l-au batjocorit și l-au pus în toate bancurile posibile, pentru pompierul care aduce izoleta sau care cară scara să salveze. Pentru că, între timp, România merge mai departe. Avem incendii, avem înmormântări, avem nașteri, avem bucurii pe care nu le mai vădește nimeni, pentru că toată lumea este cu ochiul încruntat într-o singură direcție.

Fiți puternici, România chiar merge mai departe! Iar pentru cei înfricoșați, citiți Paraclisul Maicii Domnului.