Discernământul este vederea duhovnicească. Iar vedere duhovnicească are acela care are mintea purificată, pentru aceea are limpezime duhovnicească şi luminare dumnezeiască.

- Gheronda, Sfântul Ioan Scărarul spune: „Cu cei doi ochi vedem trupeşte, iar cu discernământul vedem duhovniceşte”.

- Aşa este. Vezi, dacă ochii noştri sunt sănătoşi, vedem bine, pe când, dacă avem vreo afecţiune la ochi, nu vedem bine. Vederea noastră este pe măsura sănătăţii ochilor noştri. Acelaşi lucru se întâmplă şi în viaţa duhovnicească. Potrivit cu sănătatea noastră duhovnicească este şi vederea noastră duhovnicească, discernământul nostru.

- Cum se deschid ochii sufletului?

- Nu cu tină a deschis Hristos ochii orbului? Dar pentru ca ochii sufletului nostru să se deschidă, trebuie să aruncăm de pe noi noroiul păcatului. Nu spune „scuturând tina de pe ochii minţii”? Dacă nu ne lepădăm propriul eu şi nu ne slobozim de omul nostru cel vechi, ci există înlăuntrul nostru iubire de sine, egoism, dorinţă de a plăcea oamenilor, nu putem avea limpezime duhovnicească.

Cu cât omul înaintează în viaţa duhovnicească, cu atât mai mult i se deschid ochii sufletului. I se limpezeşte mintea, îşi vede mai bine propriile greşeli şi binefacerile cele multe ale lui Dumnezeu, se smereşte, dobândeşte zdrobire de inimă, iar Harul lui Dumnezeu vine în chip firesc împreună cu dumnezeiasca luminare, iar omul dobândeşte discernământ.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi şi virtuţi, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2007, pp. 309-310)