La fel şi în mersul treburilor gospodăreşti, să nu-l nesocotiţi, ca pe unul ce nu se pricepe bine, dar în toate cele începute, pentru orice lucru, să luaţi întotdeauna binecuvântare şi sfatul lui să-l primiţi cu toată blândeţea şi cunoştinţa. Chiar dacă i se pare cuiva dintre fraţi că nu are nevoie - că ştiu singur şi pot să-l fac pentru orice lucru să-l întrebe pe părintele. Aceasta însă de la vrăjmaş este! Căci de la Dumnezeu şi de la Sfinţii Părinţi aşa se cuvine, ca în orice lucru, chiar de ar fi şi un frate prea iscusit, dator este mai întâi să-l întrebe pe egumen, şi să nu-l silească pe el către părerea sa, ci să aştepte cum va judeca şi hotărî el. Iar fratelui se cuvine întru toate să-şi îmblânzească gândurile sale şi ca cel mai de pe urmă necunoscător să meargă la părintele să-l întrebe dacă are învoirea şi binecuvântarea lui pentru acesta, şi aşa, după vrerea lui, să facă. Pentru că atunci încă şi Dumnezeu, văzând smerenia fratelui şi adevărata lui ascultare (pentru că fără smerenie nu este nici ascultare), va povăţui cu Duhul Sfânt inima egumenului, să-i dea răspuns folositor şi sfat şi pe frate să-l întărească cu Duhul Său nevăzut în lucrul început.

(Sfântul Paisie de la Neamț, Cuvinte și scrisori duhovnicești, Editura Doxologia, Iași, pp. 23-24)