Corpii străini care pot pătrunde la nivelul esofagului sunt: monede, cuie, ace, jucării, nasturi, sâmburi, bucăţi de sticlă, oase de peşte. Un corp străin înghiţit poate traversa esofagul, stomacul şi traiectul intestinal fără complicaţii, alteori se poate opri la nivelul esofagului sau la alte nivele digestive.

După înghiţirea acestuia se poate produce un acces de tuse, iar fixarea corpului străin în esofag determină disfagie şi durere retrosternală. Dacă un corp străin mai voluminos se opreşte la intrarea în esofag, se pot adăuga unele simptome laringiene, ca dispneea, disfonia. Când apar complicaţii (perforaţia esofagului), tabloul clinic este completat cu simptomatologia acestor complicaţii.

Diagnosticul pozitiv de corp străin intraesofagian se pune pe baza anamnezei, a sindromului esofagian, a examenului radiologic şi a examenului endoscopic.

Cea mai mare parte a corpilor străini intraesofagieni ajung, în cele din urmă, în stomac şi de aici sunt evacuaţi odată cu tranzitul intestinal.

Foarte rar şi mai ales la sugari, pătrunderea corpilor străini în esofag este urmată imediat  de accidente respiratorii grave, prin obstrucţie compresivă laringo-traheală, secundar unei perforaţii eso-pleuro-pulmonare. Sunt şi situaţii care se complică cu esofagite şi periesofagite responsabile de complicaţii septice.

Tratamentul ingestiei de corpi străini reprezintă o urgenţă medico-chirurgicală. Dacă eliminarea lor, pe căi fiziologice, nu s-a realizat, se procedează la extragerea lor cu ajutorul esofagoscopului sau prin intervenţie chirurgicală. Acesta din urmă se recomandă numai în cazurile în care nu s-a reuşit extragerea corpului pe cale endoscopică.

Plăgile şi perforaţiile esofagiene pot fi produse prin traumatisme interne (explorări instrumentale, corpi străini) sau externe, care sunt foarte rare, chiar accidentale, prin obiecte sau instrumente înţepătoare sau tăietoare sau operatorii, în caz de intervenţii chirurgicale pe tiroidă sau în caz de traheostomie de urgenţă.

Simptomatologia clinică a plăgilor şi perforaţiilor esofagiene este variată în raport cu stadiul şi forma leziunii. Dacă plăgile şi perforaţiile esofagului sunt în zona cervicală, apare o disfagie dureroasă, scurgere de salivă şi alimente prin plagă, stare de şoc. Dacă perforaţia intersectează şi traheea, apare tusea, dispneea, cianoza.

Complicaţiile care pot apărea sunt: fistulele eso-pleurale sau eso-cutanate, bronhopneumonii, septicemie.

Tratamentul reprezintă o urgenţă medico-chirurgicală. Tratamentul medical se poate institui în cazul perforaţiilor mici şi constă în întreruperea alimentaţiei naturale şi asigurarea unei alimentaţii parenterale complexe, dar şi administrarea de antibiotice cu spectru larg de acţiune. În cazul unei perforaţii mari se recomandă intervenţie chirurgicală.