Apăi, bine faci dacă nu îndrăznești să vorbești când e ocupat, că nu te-aude. Faceți ce m-a învățat pe mine cineva: scrieți-i scrisori și spuneți-i acolo tot, tot! Și puteți nici să nu le mai puneți la poștă, că el tot le-aude. Și veți primi răspunsul. Mai ales, dacă sunteți fetițe și duhovnicul e „băiețel“! Tare e bine să nu avem atâta timp de stat împreună! E bine pentru că putem să dăm de gândit altora, pentru că putem să devenim dependenți și chiar să riscăm o cădere în păcat! La Spovedanie să avem în atenție că Duhovnicul nu e psihanalist și că e nevoie să ascultăm cuvântul lui mai degrabă decât să ne asculte el pe noi la nesfârșit. Iar cuvântul duhovnicului are putere dacă-l împlinești! Faci ceea ce te învață duhovnicul și crești! Să avem îndrăzneală să ne spunem păcatul și nedumerirea și apoi să ascultăm în rugăciune. Mărturisirea gândurilor se face la mânăstire și acolo după o rânduială. În lume, mai degrabă e de folos să îndrăzniți să vă purtați stările sufletești care nu sunt păcate, să învățați să le arătați Domnului în rugăciune fără să le tot vorbiți și povestiți. Cu duhovnicul trebuie să vorbim când nu știm cum să facem, când vrem să știm care e voia lui Dumnezeu în situația în care suntem, dar restul trebuie să purtăm noi. Tu zici, mă duc la Părintele că m-am „tulburat!“. Păi, tulbură-te! Doar nu ești apă plată în pahar curat ca să nu te tulburi! Și strigă cu Psalmistul: „Pentru ce ești mâhnit suflete al meu și pentru ce mă tulburi?“. Ascultă apoi ce-ți spune sufletul și fă ce te învață Psalmistul mai departe: „Nădăjduiește în Dumnezeu că-L voi lăuda pe El; mântuirea feței mele este Dumnezeu“.

Să luăm aminte, așadar: îndrăzneala cea bună nu e către duhovnic, ci către Dumnezeu. Și dacă îi spun lui Dumnezeu: „Doamne, dacă nu m-ascultă Părintele acum, eu nu știu ce-i cu mine, ce-o să se întâmple cu mine.“, o să vezi că vine Părintele și-ți pune mâna pe cap și zice: „Ce este?“. Da? Pentru că mai sunt și nazuri de copii răsfățați. Dacă aveți duhovnici care vă răsfață, dați slavă lui Dumnezeu cu teamă! Și, când vă faceți destul de mari, lăsați loc și celor nou-născuți, ca să se bucure și ei. Țineți minte: îndrăzneala trebuie la Dumnezeu și Dumnezeu lucrează restul.