– Părinte, de ce este trebuință pentru a depăși durerea?

– De bărbăție și silință.

– Dar durerea insuportabilă cum o poate înfrunta cineva?

– Dacă este om lumesc cu o cântare, dacă este om duhovnicesc cu psalmodia. Odată tatăl meu avea temperatură și o durere puternică de cap. Și atunci ce face? Mănâncă o sardea sărată, bea și un pahar cu vin și începe să cânte: „Deșteaptă-te, sărmane oropsit” și alte cântece de haiducie, după care s-a făcut bine. Așa să cântăm și noi, ca să se împrăștie durerea.

Și eu într-o zi am răcit și m-a luat o durere de cap de parcă voia să mi-l spargă. Atunci am început o psalmodie foarte frumoasă și imediat mi-a dispărut durerea de cap. Într-adevăr, psalmodia împreună cu Rugăciunea lui Iisus ajută foarte mult în aceste cazuri; înmoaie sufletul, îl îndulcește, pentru că mâhnirile și durerile neîncetate îl răpun și îl răcesc. Și noaptea trecută nu am putut dormi din pricina durerii. Mi-am spus că dacă voi muri înainte de a se face ziuă, voi avea... o zi mare, căci în cealaltă viață nu va însera niciodată, nici nu va fi noapte ca să se facă ziuă... Apoi am luat un „medicament” - am cântat Pentru durerile Sfinților... Iar efectul acestei „pastile” durează toată noaptea. Medicii au astfel de pastile aici la voi?

– Părinte, se spune că noaptea durerile se întețesc.

– Da, pentru că noaptea omul se îngreuiază. În timpul zilei, bolnavii având companie, discuții etc. își uită durerea. Însă noaptea, când sunt singuri, mintea lor se duce la durere și li se pare că ea este mai mare. În boală vor exista întotdeauna dureri, însă scopul este să răsucim butonul la altă frecvență, pentru a le uita. Pentru că de nu înfrunți corect durerea, te va durea de două ori mai mult. Dacă te gândești la durere, ea se va mări. În timp ce dacă ai un gând bun, de pildă îți aduci aminte de cei care suferă mai mult decât tine, sau dacă psalmodiezi puțin, durerea se uită.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, Vol. IV Viața de familie, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 228-229)