Cum se tălmăceşte cântarea pe care o auzim atât de des în biserică: „Doamne miluieşte?“

Este strigătul celui vinovat şi osândit la chinuri, care imploră mila judecătorului mânios, fiindcă l-a supărat. Merităm toţi veşnic blestem şi veşnic foc nedomolit pentru nenumăratele noastre păcate şi numai harul Domnului nostru Iisus Hristos, Care mijloceşte pentru noi înaintea Tatălui ceresc ne mântuieşte de veşnică osândă.

E strigătul celui ce se căieşte şi care îşi afirmă răspicat hotărârea neclintită de a se îndrepta şi de a începe o viaţă nouă, cum se cuvine unui creştin.

Este strigătul păcătosului care se căieşte, gata să miluiască şi el pe alţii, aşa cum a fost şi este miluit fără de măsură de Dumnezeu, Judecătorul faptelor sale.

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos, Editura Sophia, 2005, p. 366)