„Unde sunt sufletele păcătoşilor care n-au reuşit să se îndrepteze aici?”

Mila lui Dumnezeu fie cu dumnea­voastră!

Mă întrebaţi cum trebuie pomeniţi părinţii dumneavoastră morţi în sectă! Pomeniţi-i în rugăciunea particulară şi rugaţi pentru ei nemărginita milă a lui Dumnezeu, şi acesteia încredinţaţi-i soarta lor. Iar în biserică nu pot fi pome­niţi. Biserica se roagă pentru fiii săi, ca să păstreze credinţa lor şi să sporească în ea, iar pentru cei din afara sa ca să se întoar­că la credinţă şi să intre în unire cu Bi­serica. Dat fiind că întoarcerea la credin­ţă trebuie să se săvârşească aici, pe pământ, puterea acestei rugăciuni se în­tinde numai asupra petrecerii pământeşti a celor pentru care se face ea. Biserica este unirea vie a tuturor credincioşilor, care, adunându-se sub un singur Cap, Hristos Domnul, alcătuiesc un singur trup. Ea e alcătuită din credincioşii vii şi morţi. Necredincioşii, vii şi morţi, sunt în afara ei şi în afara Domnului şi Mân­tuitorului nostru, Care e Capul ei. Ne­credincioşii de aici sunt chemaţi, şi dacă se folosesc de această chemare şi intră în Biserică se fac şi ei mădulare ale Bisericii. Mântuitorul spune: „Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit, iar cine nu va crede şi nu se va boteza va fi osândit.” Şi încă: „Cine nu va fi botezat cu apă şi cu Duh nu va intra în împărăţia lui Dumne­zeu!” Iar acest lucru trebuie săvârşit pe pământ. Mai mult: în cer se va arăta dez­legat doar lucrul care a fost dezlegat pe pământ. S-a întâmplat ca unii din cei vrednici de împărăţie să moară cu vreun păcat nedezlegat, iar Domnul a hotărât ca ei să se întoarcă pe pământ pentru a îm­plini ceea ce era cu lipsă. Cei care mor în afara credinţei şi a Bisericii sunt asemenea cu sinucigaşii... Pentru sinucigaşi Biserica nu se roagă, fiindcă ei mor în păcat de moarte nedezlegat - necurăţit prin po­căinţă... Amar e pentru dragostea dum­neavoastră să audă asta despre părinţii dumneavoastră, însă la ei e cam acelaşi lucru ca la copiii morţi nebotezaţi.

Aceştia sunt încredinţaţi nemărgini­tei milostiviri a lui Dumnezeu. Şi dumneavoastră să încredinţaţi lui Dumne­zeu soarta părinţilor dumneavoastră, rugându-vă pentru ei la rugăciunea par­ticulară ca El să facă cu ei după milosti­virea Sa şi după credinţa dumneavoas­tră în această milostivire.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Boala și moartea, traducere de Adrian și Xenia Tănăsescu, ed. a 2-a, Editura Sophia, București, 2007, pp. 107-109)