Text și context

Primul capitol al Evangheliei Sfântului Ioan e unul complex. Prologul e urmat de mărturia Botezătorului și de faptul că unii dintre ucenicii acestuia vor alege să îl urmeze și ei pe Domnul. Apoi, în încheierea sa, e plasat un episod bogat în conținut și cu un mesaj aparte. Acela al chemării lui Filip și Natanael. Ea urmează imediat deciziei lui Andrei și Petru, de a se alătura lui Hristos.

Urmează-mi

În cazul lui Filip, lucrurile se petrec simplu. Hristos îl găsește. Merge în întâmpinarea lui. Îi adresează chemarea: „urmează-Mi”. O invitație, nu o poruncă, în ciuda modului în care e formulată. Pe un ton ferm, ce nu admite refuz. Cuvinte ce merg direct la sufletul viitorului ucenic. Și-i schimbă viața. Ba mai mult, îl transformă într-un prozelit. Căci lui i se va datora pescuirea lui Natanael.

Vino și vezi

El va fi cel care, la rândul lui, va ține să împărtășească bucuria celor descoperite cu prietenul său. Cuvintele sale: „Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret” nu reușesc totuși să-l convingă dintru început. Dificultatea lui pare a rezida mai degrabă în chestiuni de natură logistică, ori geografică. Aidoma multora dintre cei de astăzi, și el e marcat de preconcepții. Nazaretul nu era un loc cu mare rezonanță, ori cu promisiuni mesianice de mare anvergură. Cel puțin aparent. Acest lucru justifică într-un fel întrebarea lui: „Şi i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun”? Răspunsul e frumos și sincer: „Vino şi vezi”. Nu obligă, dar invită la descoperire. La încredințare. Vizual. Cu ochii sufletului și ai trupului deopotrivă. Natanael se conformează.

Israelit în care nu este vicleșug

Departe de a fi un simplu text ce urmărește o măgulire lipsită de un conținut profund, afirmația de întâmpinare a Mântuitorului constituie punctul de debut al unei introspecții aparte. Omul e curios să afle de unde-l cunoaște. Răspunsul lui Iisus, ce vine să dea mărturie cu privire la un fapt ce-și are corporalitatea sa istorică. Are un impact atât de puternic asupra celui în cauză, încât el exclamă: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel”. Domnul zâmbește. E amuzat de curăția inimii celui ce-i stă înainte. De inocența lui. Privește înspre inimile oamenilor și înțelege de cât de puțin are cineva nevoie să fie fericit. Și-i face o promisiune ce merită adusă în atenție: „Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului”.

În loc de concluzii

Episodul de astăzi vine să spună multe deopotrivă cu privire la debutul cetei apostolice, cât și despre mesajul lui Hristos. Ne arată că Domnul vede în inimile tuturor și adresează o chemare care, odată ascultată, schimbă suflete. Ne invită să trecem peste stereotipuri și să punem preț pe ceea ce contează. Așa cum a făcut Învățătorul în cazul lui Natanael. Să prioritizăm latura spirituală, fără ca prin aceasta să o neglijăm în mod nejustificat pe cea materială. Și ne face promisiuni care merită jertfa și sacrificiul. Îndrăzniți!