Canonizarea Sfântului Serafim cel Răbdător, Cuvios viețuitor al Mănăstirii Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus, a prilejuit Editurii Andreiana posibilitatea de a reedita o serie dintre scrierile sale. Unele aflate deja în volum, o parte risipite prin ziarele și revistele teologice ale timpului. Alături de Sfântul Cuvios Arsenie de la Prislop, Sfântul Serafim (n. 27 octombrie 1912 în satul Totoi, jud. Alba) a făcut parte dintre tinerii aleși de Mitropolitul Nicolae Bălan pentru a revigora viața mânăstirească a Mitropoliei Ardealului. Astfel fiul țăranilor poenari Nechifor și Cătălina se va îndrepta, la vremea cuvenită, către Academia Teologică Andreiană din Sibiu unde se va remarca atât ca student cât și ca om de mare calitate sufletească, motiv pentru care Părintele Stăniloae, pe atunci Rector al instituției, îl propune ca secretar al școlii. Este perioada în care remarcat de Mitropolit se va apropia și mai mult de viața monahală, este hirotonit ierodiacon (1938) și trimis în căutarea modelelor viețuirii duhovnicești în Muntele Athos. Studiu și împrietenirea cu îndeletnicirile Cuvioșilor ce petreceau acolo sunt împreună trăite cu distinsul său prieten, astăzi Sfântul Cuvios Arsenie de la Prislop, la Chlia Sfântului Ipatie. Timp de șase luni sub îndrumarea Părintelui Teodosie Domnariu și luând aminte la nevoințele Părintelui Antipa Dinescu. Va zăbovi, tot la sfatul Mitropolitului Nicolae Bălan, la Atena pentru a deprinde limba greacă și a audia o vreme cursurile Facultății de Teologie. 

Va reveni din ascultare în vatra Mănăstirii brâncovenești de la Sâmbăta de Sus unde la 15 ianuarie 1941 este hirotonit preot și apoi este tuns întru monah. Va beneficia, în plină tulburare europeană, de burse în Austria și Germania pentru a se deprinde cu limba germană e perioada când deschide inima mai tare spre suferința oamenilor. La plecarea Părintelui Arsenie către Prislop – cu misiune specială în zona Țării Hațegului și nu numai – Părintele Serafim este numit starețul mănăstirii și va rezista în valul greutăților timp de 10 ani. Când la 20 decembrie 1990 va trece la cele veșnice taina viețuirii sale firesc- duhovnicești marcase deja multe, foarte multe generații de pelerini și nevoitori în căutarea Păcii de sus. 

În contextul canonizării sale, cum am amintit, sunt publicate o serie de lucrări care cuprind mărturia sa dar și mărturia oamenilor despre el, prețiosul nevoitor și îndrumător de suflete. Toate sun îngrijite de tânărul și inimosul director ale Editurii, Diac. drd. Nicolae - Toma Poșa și au intrat deja în tezaurul memoriei de recuperări atât de importante istoriei Bisericii noastre. Au fost publicate astfel: Sfântul Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus, „Ieșit-a semănătorul” - Predici pentru popor (Ed. Andreiana, Sibiu, 2025, 187 pg.), Sfântul Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus, „Din bogăția de gând și simțire”- Articole, recenzii, meditații (Ed. Andreiana, Sibiu, 2025, 281 p.), Sfântul Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus, 52 de cuvinte ziditoare de suflete (Ed. Andreiana, Sibiu, 2025. 46 p.) și antologia de mărturii „Un om de care s-au bucurat oamenii” - Mărturii despre Sfântul Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus (Ed. Andreiana, Sibiu, 2025, 158 pg.). Trebuie să recunosc cu bucurie că textele pun dinaintea noastră mintea luminoasă și blândă a unui teolog atent la cultura vremii și la încercările ei dar, parcă, și desprins de grozăviile încercărilor din perioada comunistă. Atent și cuvios în zâmbet și viață, Părintele Serafim a fost mereu aplecat spre nevoile oamenilor. Predicile sale (reeditare a unui volum apărut în 1948 în 1000 de exemplare), vii și atent construite, își păstrează candoarea rostirii în tihnă în vreme ce articolele, recenziile și meditațiile din volum exprimă cu adevărat bogăția de gând și simțire a unui om plin de smerenie care, până târziu, mărturisea că el nu este deștept ci muncitor, remarcat însă de către toți drept un evlavios râvnitor în cunoașterea de sine și înțelegerea Tainelor lui Dumnezeu. 

Pentru iubitorii de viață duhovnicească sunt minunate articulări ale unei teologii românești autentice, izvorâte din gândire și viețuire filocalică și din prietenia, imprescriptibilă, cu Dumnezeu. Volumul ce cuprinde cuvintele sale de suflet ziditoare și reflectarea vieții sale în ochii contemporanilor sunt parte ale mărturiei prin care canonizarea sa umple de bucurie Cerul Bisericii. Bucuria lecturii este dublată de bucuria iconologiei cărților care beneficiază atent și din plin de o susținere fotografică de arhivă de mare calitate. Suntem așadar dinaintea unei reușite asumări de conținut în cunoașterea vieții și mărturiei unui om care ne este mijlocitor la Altarul Ceresc. Precum a fost în viață așa și în Sfințenie. O bucurie de om care bucură sufletele noastre!