Cununia nu este un angajament tainic al omului cu Dumnezeu, ci mărturia publică şi declarată a unirii dintre cei doi miri pentru totdeauna. De aceea cununia nu se poate face pe ascuns, ci public, solemn. Preoţii ortodocşi nu pot oficia Sfânta Taină a Cununiei fără a avea actul de cununie civilă, nu pentru că acesta ar avea vreo valoare teologică sau religioasă, ci pentru a evita confuziile tragice care se pot întâmpla. Spre exemplu, un om poate fi cununat civil cu o persoană, iar religios, după aceea, cu alta. Acest lucru este bigamie şi păcat. Cununia este aşadar pecetea pe care Dumnezeu o pune peste cei doi miri deveniţi una, în faţa comunităţii, pentru a arăta valoarea comunitară a familiei. Cei ce sunt căsătoriţi doar religios şi nu civil, ascund darul lui Dumnezeu şi întemeiază o familie clandestină neconformă cu poruncile Evangheliei. Cei ce sunt cununaţi doar civil şi nu religios, sunt doar uniţi formal, secular în faţa statului, împart datoriile şi drepturile legale, dar sunt desfrânaţi în faţa lui Dumnezeu. Aşa că bine este ca amândouă se fie săvârşite. Pr. Ioan Valentin Istrati