Ieromonah Savva Aghioritul - Curăția-înfrânare, mai înainte și după Taina cununiei. Curăția este imitarea lui Hristos -

Curăția, puritatea, precum și toate celelalte virtuți, trebuie căutate nu numai de monahi, ci și de oamenii care trăiesc în lume.

Curăția-înfrânare și, în general, orice viață duhovnicească ascetică având drept țintă sfințirea omului este necesară atât înainte, cât și după taina cununiei.

Să ne amintim de Sfântul Iosif cel preafrumos, pe care Biserica noastră îl prezintă ca pe un prototip al curăției: „Cum este cu putință să fac acest păcat înaintea lui Dumnezeu” a zis și a fugit de ispita egiptencei.

Să ne aducem aminte ce înseamnă imnul care se cântă în slujba ortodoxă a tainei cununiei: „Sfinților mucenici, care bine v-ați nevoit și v-ați încununat...”. Înseamnă, în combinație cu punerea cununiilor și încununarea, care a avut loc cu puțin timp înainte, cununa pentru biruința mirilor în nevoința curăției. Biserica îi cinstește, pentru că prin ajutorul lui Dumnezeu, s-au înfrânat și nu au avut relații trupești, până ce nu au fost încununați, ci s-au luptat și la nivelul gândurilor și s-au păzit curați.

Semnifică în același timp că viața în căsătorie este jertfă, asemănătoare cu jertfa mucenicilor. Este o ofrandă de voie și reciprocă a unuia către celălalt. Este o cale spre desăvârșirea duhovnicească și îndumnezeire. Este o cale martirică având caracter ascetic!

Postul, înfrânarea, reaua pătimire, rugăciunea nu sunt numai pentru monahi, ci și pentru cei căsătoriți.

De aceea și Sfântul Apostol Pavel, scriind către cei căsătoriți, îi cheamă la curăție și cumpătare. Vrea ca tinerele să fie iubitoare de soții lor, iubitoare de copii, cumpătate, curate, să rămână acasă, să fie bune și ascultătoare de bărbații lor, ca să nu se defaime Cuvântul lui Dumnezeu[1].

Curăția este imitare a lui Hristos

Curăția este datoria noastră a tuturor, atât a monahilor, cât și a celor ce nu sunt monahi, fiindcă este imitare a lui Hristos. Fiindcă, de altminteri, aceasta înseamnă numele pe care îl purtăm, numele de creștin: imitator al lui Hristos. Suntem chemați să-L imităm pe Hristos în toate. Așa cum Acela este Preacurat, așa și noi trebuie „să ne curățim pe noi înșine”. Acest lucru pote fi izbutit și de cei ce nu sunt căsătoriți, și de cei ce sunt căsătoriți, când trăim corect în Biserică, adică atunci când rămânem mădularele ei vii, cu neîncetată pocăință, cu luare aminte și, în general, cu o viață ascetică marcată de Sfintele Taine.

Scrie Sfântul Ioan Teologul: „Iubiților, acum suntem fii ai lui Dumnezeu și ce vom fi nu s-a arătat până acum. Știm că, dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este. Și oricine și-a pus nădejdea în El, acesta se curățește pe sine, așa cum Acela curat este”[2].