„Postind trupește, fraților, să postim și duhovnicește!” Să pătrundem în tâlcul acestor cuvinte, fiindcă ele lămuresc scopul și însemnătatea postului. De ce au fost rânduite posturile? Ca să ne învețe înfrânarea. Ce înfrânare? În chip nemijlocit, înfrânarea de la mâncarea sățioasă și gustoasă.

Dar însemnătatea postului nu se termină aici: am vorbit de postul trupesc, dar el trebuie să fie pentru noi școală a postului duhovnicesc. Ce este postul duhovnicesc? Este înfrânarea de la tot ce ne vatămă, de la tot ce strică sufletul nostru, adică de la patimi, ce stau la temelia tuturor păcatelor noastre. Sfinții Părinți deosebeau opt patimi de căpetenie: lăcomia pântecelui, curvia, iubirea de argint, mânia, întristarea, deznădejdea, slava deșartă și trufia. De ce patima lăcomiei pântecelui a fost pusă pe primul loc? Fiindcă cel ce nu biruie această patimă josnică, dobitocească, nu va putea înfrânge nici celelalte patimi.

(Sfântul Luca al Crimeii, La porțile Postului Mare. Predici la Triod, Editura Biserica Ortodoxă, București, 2004, p. 50)