Într-adevăr, omeneşte vorbind, pe o mamă nu poate să nu o doară când îşi vede fetiţa chinuindu-se aşa zi şi noapte. Şi totuşi, trebuie să vă amintiţi că sunteţi creştină, care crede în viaţa veşnică şi în fericita răsplătire ce va să fie nu numai pentru osteneli, ci şi pentru pătimirile de voie şi fără voie, şi ca atare nu trebuie să vă descurajaţi cu nechibzuinţă şi să vă necăjiţi peste măsură, ca păgânii sau ca necredincioşii, care nu recunosc nici viitoarea fericire veşnică, nici viitoarele chinuri veşnice. Oricât ar fi de mari pătimirile fără voie ale fiicei dumneavoastră, micuţa S., ele nu se pot compara totuşi cu pătimirile de voie ale Mucenicilor - iar dacă se compară, atunci va primi o stare fericită deopotrivă cu a lor în locaşurile cereşti. Oricum, nu trebuie să uitaţi nici cât de complicate sunt vremurile de acum, când până şi copiii mici se vatămă sufleteşte de ceea ce văd şi de ceea ce aud, şi ca atare este nevoie de curăţire, care nu are loc fără suferinţe: în cea mai mare parte, curăţirea sufletească are loc prin suferinţe trupeşti. Să presupunem că n-a avut loc nici o vătămare sufletească. Totuşi, trebuie ştiut că fericirea Raiului nu este dăruită nimănui fără suferinţe. Uitaţi-vă: nici măcar sugarii nu trec în viaţa viitoare fără durere şi pătimiri. (Sfântul Ambrozie de la Optina)

 

(Cum să educăm ortodox copilul, Editura Sophia, București, 2011, p. 187)