Cel dintâi este rugăciunea deasă, smerită şi sârguincioasă cu zdrobirea inimii. „Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită” – spune Hristos (Matei 26, 41).

Al doilea este aducerea aminte de moarte: „În tot ce faci adu-ţi aminte de sfârşitul tău şi nu vei păcătui niciodată” (Isus Sirah 7, 38). După moarte este judecata lui Hristos: de la judecată se merge fie la munca veşnică, fie la fericirea veşnică. Pentru nevoinţa credinţei, care Îl preamăreşte pe Hristos, Cel ce a murit şi a înviat din morţi şi cu ajutorul Căruia luptă împotriva păcatului – se dă fericirea veşnică, iar pentru păcat – munca veşnică.

Al treilea este să eviţi prilejurile ce duc la păcat, să eviţi discuţiile rele, să-ţi păzeşti auzul, vederea şi să le fereşti de sminteli.

Al patrulea este să te fereşti şi de păcatele cele mai mici întrucât ele duc la cele mai mari.

(Sfântul Tihon de Zadonsk, Lupta dintre carne și duh, Editura Egumenița, Galați, 2011, p. 19)