Prin cugetarea despre Dumnezeu, noi ţinem pe Dumnezeu la depărtare de noi. Prin contemplarea lui Dumnezeu, noi scurtăm depărtarea.

Prin rugăciune noi scurtăm şi mai mult aceasta depărtare. Dar prin unire cu Dumnezeu în dragoste, depărtarea se scurtează cu totul şi, odată cu aceasta, şi cuvintele şi cugetările îşi pierd rostul.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Învăţături despre bine şi rău, Editura Sophia, Bucureşti, 2006, p. 74)