Când te rogi singur şi când duhul din tine începe să trândăvească, să se lase cuprins de urât, să se simtă apăsat de singurătate, adu-ţi aminte că Dumnezeu Cel în trei ipostasuri te vede, aşa cum te vede mereu, că priveşte către tine cu ochi mai luminoşi decât soarele; că te văd sfinţii îngeri, îngerul tău păzitor şi sfinţii, oamenii lui Dumnezeu. Se întâmplă aşa fiindcă toţi sunt una în Dumnezeu, şi unde este Dumnezeu, acolo sunt şi ei. Unde este soarele, acolo sunt concentrate şi razele sale. Ia seama la ce spun.

Roagă-te întotdeauna cu inimă fierbinte şi ca să te rogi aşa nu trebuie să fii din cale-afară de sătul şi nici băut. Nu uita cu cine „vorbeşti”! Oamenii uită adesea cu cine „stau de vorbă” când se roagă, cine sunt martorii rugăciunii lor. Uită că „stau de vorbă” cu Cel veşnic treaz şi Atotvăzător şi că „vorbirea” lor cu Dumnezeu este ascultată şi de puterile cereşti, şi de sfinţi.

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos, Editura Sophia, București, p. 217)