Care este căderea lui Adam?
Lemnul [pomul] cunoştinţei binelui şi răului este simţirea împătimită a zidirii văzute.
În aceasta constă şi foarte vestita cădere a strămoşului nostru, vechiul Adam. După părerea aproape unanimă a dumnezeieştilor Părinţi, noi am moştenit strămoşeasca pornire spre simţuri [de la Adam], care a lăsat hrana şi dulceaţa celor gândite şi a căzut - vai! - în dulceaţa trupească a celor simţite.
Pentru aceasta a zis cel mai sus pomenit Teodor al Ierusalimului: „Adam a folosit rău simţirea, minunându-se de frumuseţea cea materială, părându-i-se frumos la vedere şi bun la mâncare rodul, iar după ce a gustat din el a lăsat îndulcirea celor gândite (vezi Fc 3, 6). Femeia a văzut că lemnul este bun la mâncare, plăcut la vedere şi ispititor pentru intelect şi luând din rodul lui a mâncat şi i-a dat şi bărbatului său, care a mâncat împreună cu ea.” Lemnul [pomul] cunoştinţei binelui şi răului este simţirea împătimită a zidirii văzute, după cum zice Sfântul Maxim: „Lemnul cunoscător al binelui şi al răului este zidirea cea văzută, căci ea împărtăşeşte în mod natural plăcerea şi durerea”, [referinţă neidentificată]. Iar în altă parte, acelaşi zice: „Simţirea trupului este lemnul cunoştinţei binelui şi răului. Căci în ea se află adevărata pornire neraţională, de care omul a luat poruncă dumnezeiască să nu se atingă cu încercarea prin faptă, [însă] nu a păzit-o.”
(Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simţuri, Editura Egumeniţa, Galaţi, p. 116)
„Vino, ticăloase suflete, împreună cu trupul tău, de te mărturisește la Ziditorul tuturor”
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro