Ați văzut vreodată flori artificiale aparținând meșterilor francezi? Sunt făcute atât de bine încât nu sunt mai prejos prin frumusețe ca o floare vie. Dar lucrul acesta rămâne valabil doar până ce privim ambele flori cu un ochi slab și fără alte instrumente. Dacă vom lua o lupă ce vom vedea atunci? În locul unei floricele vom găsi o îngrămădire de sfori, de noduri groase și urâte, în locul unei creații minunate prin frumusețe și suplețe. Și cu atât este mai puternică lupa, cu atât va fi mai clară diferența dintre minunata creație a mâinilor lui Dumnezeu și jalnica imitație a omului.

Cu cât ne adâncim mai mult în textul evanghelic, cu atât mai mult se lămurește diferența dintre acesta și cele mai bune creații ale mărețelor minți omenești. Oricât de minunată și profundă ar fi orice renumită operă omenească, științifică sau artistică, pe fiecare o poți înțelege până la sfârșit. Este profundă, este adâncă, dar ea are un capăt. Evanghelia nu are capăt. Cu cât privim mai profund în Evanghelie, cu atât mai larg se desfășoară sensurile ei inepuizabile pentru orice minte genială.

(Starețul Varsanufie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 179)