Ce semnifică șarpele de aramă, care a fost ridicat de Moise pe stâlp în pustie?

Șarpele este de aramă fiindcă natura aramei nu permite nici micșorare, nici nu ruginește, precum nici Domnul nu a fost atins de rugina păcatului și nici trupul Lui nu a văzut vreodată stricăciunea.

Șarpele cel înțelegător încă de la început l-a înșelat pe om prin neascultare și a amestecat în însuși trupul nostru legea păcatului, strecurându-se ca un șarpe în noi prin plăcere, de aceea cel care umblă în (calea) virtuții, lipsit de patimi, dacă se va întoarce spre Egipt, adică din nou spre întunecimea păcatului, va fi rănit de șarpele cel înțelegător; dacă însă își va aținti privirea către Domnul cel răstignit pe cruce, al Cărui trup, fiind spânzurat pe înălțime, a avut nelucrătoare legea șarpelui păcatului din trupul nostru, atunci acela se va mântui. Iar șarpele este de aramă fiindcă natura aramei nu permite nici micșorare, nici nu ruginește, precum nici Domnul nu a fost atins de rugina păcatului și nici trupul Lui nu a văzut vreodată stricăciunea. Dar fiindcă Grigorie Teologul pomenește și el, zicând că „șarpele de aramă este spânzurat ca remediu împotriva șerpilor care mușcau, nu ca un tip al Celui care a pătimit pentru noi pe cruce, ci ca un antitip”; și că cel ce crede „ucidea împreună (cu șarpele) și puterile de sub el”, este deci necesar să lămurim și acest lucru.

Cel ce-și curățește vederea sufletească prin virtute și prin cunoștința de Dumnezeu va cunoaște limpede că răul este neipostatic, nefiind în niciuna dintre ființe, cu excepția prezenței lui în faptele noastre. Astfel deci șarpele cel începător al răutății a amestecat în om viclenia păcatului prin neascultare, așadar, i s-a poruncit lui Moise să înalțe un șarpe de aramă, anunțând ceea ce avea să fie la venirea Domnului: căci El însuși și numai prin patima pe cruce a răstignit păcatul și l-a arătat nelucrător și mort. Oricine deci își va aținti ochii la El și va crede că vrăjmașul este omorât și nelucrător, acela omoară puterile de sub el; căci cu niciun chip, nici prin simțiri, nici prin cele sensibile, a căror stăpânire o are acela, nu poate vătăma pe cineva. De aceea spune și Părintele nostru Grigorie că acest șarpe nu este ca un tip, ci ca un antitip, ca unul care închipuie omorârea diavolului.

(Sfântul Maxim MărturisitorulÎntrebări și nedumeriri, Editura Doxologia, Iași, 2012, pp.77-78)

De la același autor

Ultimele din categorie