Să nu crezi, mai ales, că păcatul tău n-a avut martori, numai fiindcă l-ai făcut în secret, în taină, ascunzându-te privirii oamenilor! Nu poți, mai înainte de toate, să fugi de acel acuzator, care ești tu însuți, propria ta conștiință, în fapt, este cea care te cheamă la judecată. Poți să negi înaintea altora, dar nu o poți face chiar înaintea ta. Cu aproapele tău, unul ca tine, așadar, poți să discuți, ba chiar să te scuzi dacă te acuză, dar lui Dumnezeu trebuie să I te mărturisești. Și chiar de vei vrea să negi, va rămâne mereu bine conturat regretul, care va continua să stăruie adânc în gândurile tale.

(Sfântul Ambrozie al Mediolanului, Viu va fi sufletul meu – părți alese din Comentariul la Psalmul 118, traducere din latină de Părintele Constantin Necula, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2000, p. 24)