Credinţa ta te apără de orice rău, frate sârb. Ori de câte ori necazurile se abat asupra ta, credinţa te va ajuta. Dacă această lume ia înfăţişarea unei temniţe, fără uşă sau poartă, credinţa îţi va spune: Nu te teme! Creatorul tău ţine toate lucrurile întru puterea Sa. El te numeşte „fiu" şi vrea ca şi tu să-L numeşti „Părinte". Dacă vecinii te leapădă şi te dispreţuiesc, credinţa te va apăra şi-ţi va aduce mărturie: „Părintele tău Cel ceresc nu te-a lăsat şi nu te-a dispreţuit".

Dacă faci vreun păcat, iar oamenii îţi văd păcatul şi te judecă şi te leapădă ca pe un golan netrebnic din această lume, credinţa îşi va apăra vrednicia şi-ţi va spune: „Hristos a murit pe Cruce pentru păcătoşi. El a plătit preţul pentru păcatul tău dinaintea lui Dumnezeu, iar pentru Dumnezeu tu eşti de mare preţ!"

Dacă pătimeşti pierderi şi pagube şi nu afli pe nimeni pe umărul căruia să-ţi odihneşti capul tău cel frământat, credinţa te va apăra de toate gândurile şi grijile întunecate şi îţi va spune mereu cum tot ceea ce ţi-a scăpat din mână a căzut în mâna Părintelui tău, Care are în mâna Sa toate avuţiile şi toate averile, precum şi toate bunurile întregii creaţii. 

Credinţa te apără în boală şi de boală, în necaz şi de necaz, în întuneric şi de întuneric, în deznădejde şi de deznădejde, în singurătate şi de singurătate, în moarte şi de moarte. Chiar de la moarte credinţa te apără şi te va apăra. Cu adevărat chiar de la moarte, iar ateii nici măcar nu ştiu că există o apărare împotriva morţii.

Credinţa te va apăra de ateism, de acea lepră mai presus de orice lepră, de acel întuneric mai gros decât orice întuneric şi mai rece decât orice îngheţ.

O, frate sârb, ateismul este o moarte vie pentru oameni şi popoare. Orice moarte este moartă, dar ateismul este o moarte vie. De acea moarte vie credinţa te apără şi te păzeşte.

Ca un cadavru care zace în coşciug, aşa se află şi sufletul în trupul viu al unui ateu. El este un mormânt văruit, împodobit şi înconjurat de un chip, dar înlăuntrul său există doar moarte, totul este - moarte, orice cuget - moarte, orice dorinţă - moarte, orice intenţie - moarte, orice plan - moarte. Ce te poate apăra de această moarte vie? De această moarte care poartă masca vieţii, ce te poate apăra, frate sârb?

Doar credinţa ta în Dumnezeul Cel viu, Creatorul, şi în Hristos Mântuitorul - mărturia pe care ai auzit-o şi ai primit-o. Credinţa în Hristos - cunoaşterea, cunoaşterea deplină care ţi-a fost dăruită sub numele smerit de credinţă, deşi această credinţă este mai de nădejde decât orice altă cunoaştere care vine de la om şi prin om, şi nu de la Dumnezeu şi prin Dumnezeu. (Sfântul Nicolae Velimirovici)

(Sfântul Nicolae Velimirovici și Sfântul Justin Popovici, Lupta pentru credință și alte scrieri, traducere de prof. Paul Bălan, Editura Rotonda, Pitești, 2011, pp. 18-19)