Cine socotește datoria drept sumă a moralei, acela vede și citește numai slovele din cartea despre morală. Însă cine socotește dragostea drept sumă a moralei, acela vede, citește și cunoaște duhul și viața moralei. La fel se întâmplă și în împărăția cea mare a lumii: cine socotește legile firești ca cea dintâi pricină a lumii, acela cunoaște numai coperta cărții despre lume.

Cine socotește sufletul ca întâia pricină a lumii, acela vede și citește numai slovele din cartea despre lume. Iar cine-l socotește pe Dumnezeul Cel Viu ca întâia pricină a lumii, acela vede, citește și cunoaște duhul și viața lumii. Dragostea este slobodă de toate legile omenești și firești, și mai înaltă decât toate datoriile.

Necunoscând cerințele legii, nici numirile datoriilor, dragostea le împlinește, ba le și întrece, așa cum strălucirea soarelui întrece strălucirea răsfrântă a pietrelor și a stelelor.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău, Editura Predania, București, 2009, p. 58)