Drumul monahului este anevoios, dar pentru aceasta el duce cu sine înalte bucurii

La Optina vin oameni dintr-o lume care deja nu mai geme ca mai înainte, ci urlă. Vin aici, căutând mângâiere şi linişte.

Noi trăim vremuri grele. Monahismul nu se distinge prin austeritatea de mai înainte, suntem slabi şi neputincioşi, iar uneori trebuie să-i mai întărim şi pe alţii. Iată, şi eu mă aflu într-o stare asemănătoare, sunt slab şi neputincios, eu însumi am nevoie de ajutor şi mângâiere, dar sunt nevoit, datorită rangului meu, să-i mângâi pe cei ce vin la mine.

La Optina vin oameni dintr-o lume care deja nu mai geme ca mai înainte, ci urlă. Vin aici, căutând mângâiere şi linişte. Vor să se roage să petreacă în acest mediu paşnic şi poate cele spuse de părintele să fie de folos... Şi cu ajutorul lui Dumnezeu, după credinţa fiecăruia, primesc cele căutate şi pleacă împăciuiţi.

Acum, o mulţime de voci se aud răsunând împotriva monahismului, oamenii lumii acesteia, sub influenţa duhului celui rău, ar vrea să şteargă cu desăvârşire mănăstirile de pe faţa pământului, dar ele continuă să existe sub acoperământul harului dumnezeiesc. Drumul monahului este anevoios, dar pentru aceasta el duce cu sine astfel de înalte bucurii, despre care oamenii din lume nu au niciun fel de noţiune şi de dragul cărora poţi uita toate durerile şi strâmtorările vieţii monahale.

(Starețul Varsanufie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 241)

De la același autor

Ultimele din categorie