Zice Domnul: „Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie” (Marcu 1, 15). Adevărata pocăință nu înseamnă doar a te căi pentru păcatele făptuite, ci a-ți întoarce desăvârșit sufletul propriu de la întuneric la lumină, de la pământ la Cer, de la sine la Dumnezeu.

Pocăința fără această întoarcere desăvârșită nu este altceva decât o joacă cu Dumnezeu și cu sufletul propriu. Iar cu Dumnezeu nu te poți juca. El miluiește pe cel ce se pocăiește, dar lovește cu mână grea pe cel ce nu se căiește sincer și desăvârșit. Iar când El rănește, rana este adâncă și nimeni nu o poate tămădui în afară de El Însuși.

Care este țelul pocăinței și al credinței în Evanghelie ne vor arăta aceste două cuvinte din Sfânta Scriptură. Ce este omul? Eu sunt vierme, iar nu om, a zis Prorocul David. Ce trebuie să fie omul? Dumnezei sunteți și fii ai lui Dumnezeu – acest cuvânt a fost rostit de chiar gura Mântuitorului Hristos. A transforma viermele în dumnezeu și fiu al lui Dumnezeu – acesta este țelul pocăinței și al credinței în Evanghelie.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Suta de capete de la Liubostinia, Editura Sophia, 2009, pp. 11-12)