Pocăința s-a dat oamenilor după botez, ca un har peste har. Căci pocăința este o a doua naștere din Dumnezeu, și darul a cărui arvună am primit-o prin credință îl primim prin pocăință. Pocăința este ușa milei, deschisă celor ce o caută pe ea. Prin ușa aceasta intrăm la milă; și dacă nu intrăm prin ea, nu aflăm milă. Pentru că toți au păcătuit, după dumnezeiasca Scriptură, „îndreptându-ne în dar prin harul Lui” (Romani 3, 24). Pocăința este al doilea har ce se naște în inimă din credință și frică. Iar frica este toiagul părintesc ce ne călăuzește până ce vom ajunge în raiul duhovnicesc al bunătăților. Și când vom ajunge acolo, ne lasă și se întoarce.

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, LXXII)