Caută frumusețea sufletului, aceasta nu se ofilește niciodată!

Să căutăm la celălalt mintea şi inima binevoitoare, cugetarea măsurată, blândeţea. Acestea sunt însemnele frumuseţii lăuntrice. Acest fel de frumuseţe caută Dumnezeu.

Nu căuta la femeie ceea ce nu este al ei. Vezi că Biserica le avea pe toate de la Stăpânul? De la El a primit slava, de la El, neprihănirea. Nu întoarce spatele femeii dacă nu este frumoasă (la înfăţişare, ori la trup). Ascultă Scriptura care zice: „Mică între zburătoare este albina, dar împărăteasa dulceţilor este roada ei”. Făptură a lui Dumnezeu este femeia şi nu pe ea o batjocoreşti, ci pe Cel ce a făcut-o. Ce ţi-a făcut femeia? N-o lăuda pentru frumuseţea ei! Căci atât lauda, cât şi ura şi dragostea (care se ivesc din pricina frumuseţii din afară) ţin de sufletele neînfrânate. Caută frumuseţea sufletului! Urmează Mirelui Bisericii! Frumuseţea din afară este plină de fală şi de multă nebunie şi te aruncă în gelozie şi adeseori te face să bănuieşti lucruri necuviincioase. Dar tu zici că dragostea aceasta îţi dă plăcere? O lună, sau două, sau cel mult un an, şi mai departe nu! Iar apoi minunea se veştejeşte după obişnuinţa îndelungată cu ea. Iar cele care au fost acoperite de frumuseţe rămân: mândria, lipsa de minte, dispreţul. Dar în cazul celei sufleteşti nu e aşa. Ci dragostea (întemeiată pe frumuseţea sufletească), odată începută, rămâne cu tărie, fiindcă e vorba de frumuseţea sufletului şi nu a trupului. Ce este mai frumos decât cerul, spune-mi? Ce este mai frumos decât stelele? Niciun trup nu este atât de luminat (ca cerul), niciun ochi atât de strălucitor (ca stelele). Şi când au fost făcute acestea, şi îngerii le admirau. Acum le admirăm şi noi, dar nu la fel ca la început (căci ne-am obişnuit cu ele). Aşa este firea obişnuinţei şi pentru aceea nu ne mai uităm la fel (acum, ca atunci). Cu atât mai mult va fi aşa în cazul femeii. Căci dacă i se întâmplă vreo boală îndată piere toată (podoaba trupului ei).

Să căutăm la femeie (sau la bărbat) mintea şi inima binevoitoare, cugetarea măsurată, blândeţea. Acestea sunt însemnele frumuseţii lăuntrice. Să nu căutăm (doar) frumuseţea trupului, nici să nu o învinovăţim pentru acele lucruri peste care nu are putere. De fapt, să nu o învinovăţim deloc – că asta e o faptă a celor plini de îndrăzneală – nici să nu o întărâtăm, nici să nu ne pornim împotrivă-i. Sau nu vedeţi câţi locuiesc împreună cu femei frumoase şi îşi distrug în chip jalnic viaţa, iar alţii, vieţuind cu unele nu prea arătoase, ajung cu bucurie la cea mai înaintată bătrâneţe?

Să curăţăm pata cea dinlăuntru, să tămăduim zbârciturile cele lăuntrice, să pierdem necurăţiile ce se pun pe suflet. Acest fel de frumuseţe caută Dumnezeu. S-o gătim pe femeie să fie frumoasă pentru Dumnezeu, nu pentru noi. Să nu căutăm la ea averi, nici bunul neam, ci nobleţea sufletului.*

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Cateheze maritale. Omilii la căsătorie, traducere din limba greacă veche de Preot Marcel Hancheş, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2004, p. 42)

*Aceste sfaturi sunt valabile și pentru femei, nu doar pentru bărbați.

De la același autor

Ultimele din categorie