Să nu se mândrească cineva față de fratele său, că pe unul ca acela îl urăște și Dumnezeu și-l urăsc și oamenii. Niciunul să nu săvârșească lucruri necuvioase, sufletești ori trupești; să nu mănânce în ascuns, ori să spună minciuni; să nu vorbească pe cineva de rău, ori să-l certe fără rost. Nimeni să nu stea fără lucru și să caute pricini de îndreptățire. Să nu fie nimeni cu două limbi, șoptitor, învrăjbitor, tulburător, spornic la cuvinte, fățarnic, urâtor de frați, ori leneș, ci dimpotrivă, fiii mei, umblați bine pe calea lui Dumnezeu. Fiți smeriți și buni chivernisitori de cele bune, plecându-vă grumazul spre supunere. Fiți ascultători, veseli, urând îndrăznirea și iubindu-vă unul pe altul, fără vicleșug. Ca astfel viețuind și trăind, să săvârșim calea noastră, plăcând lui Dumnezeu, și să câștigăm bunătățile cele veșnice. 

(Sfântul Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Editura Episcopia Alba Iulia, Alba Iulia, 1994, p. 73)