Temelia a toată fapta bună este postul și privegherea
Acestea, cu dreaptă socoteală făcându-se, lucrează împreună cu omul spre tot binele.
Temelia a toată fapta bună este postul și privegherea; că acestea, cu dreaptă socoteală făcându-se, lucrează împreună cu omul spre tot binele; iar începutul tuturor celor rele este odihna pântecelui și moleșeala somnului, care aprind pofta curviei și tâmpesc mintea, și groasă de-a pururea și întunecată o arată; precum ochilor sănătoși le urmează poftirea luminii, tot așa poftirea rugăciunii urmează postului ce se face cu dreaptă-socoteală; căci atunci când cineva începe să poftească, dintru aceasta mintea se deșteaptă spre poftirea vorbirii lui Dumnezeu; încă și trupul cel postit și neîngreuiat cu sațiul nu va suferi a dormi toată noaptea în așternutul său, ci cu osârdie se scoală la slujba lui Dumnezeu.
Deci, întrucât pecetea postului se pune pe trupul omului, gândul lui cugetă întru umilință [străpungere], iar inima lui izvorăște rugăciune, și posomorârea zace pe fața lui, iar gândurile cele urâte se fac departe de dânsul, și așa se face vrăjmaș poftelor celor rele și vorbelor celor deșarte. Cale mare spre tot binele este postul, iar cel ce se lenevește dinspre dânsul, toate faptele bune le scurtează; pentru aceasta a și fost pusă firii noastre spre păzire porunca cea dintru început, iar de acolo a căzut începutul plăsmuirii noastre. (Avva Isaac)
(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, pp. 149-150)