Harul vine de la tot binele
Trebuie să învăţăm să ne cunoaştem sufletele, ca să ştim ce ne este de folos.
La bine ne ajută Domnul, la rău, vrăjmaşii, dar aceasta atârnă şi de voia noastră: trebuie să ne silim spre bine dar cu măsură şi cunoscându-ne măsura. Trebuie să învăţăm să ne cunoaştem sufletele, ca să ştim ce ne este de folos. Unuia îi este de folos să se roage mult, altuia să citească sau să scrie. E folositor să citeşti, dar e mai bine să te rogi fără împrăştiere, şi încă şi mai de preţ este plânsul; fiecăruia ce-i dă Dumnezeu. Negreşit însă atunci când te-ai sculat din pat, trebuia să-I mulţumeşti lui Dumnezeu, după care căiește-te si roagă-te îndeajuns; după aceasta citeşte, ca mintea ta să se odihnească; iar după aceasta roagă-te din nou şi munceşte. Harul vine de la tot binele, dar mai mult decât de la orice vine de la iubirea de fraţi.
(Sfântul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Editura Deisis, 2001, p. 155)