Hristos este pacea noastră

Mântuitorul a adus El Însuşi pacea din cer, pe care, la despărţire, a dăruit-o ucenicilor Săi.

Hristos este pacea noastră, El Care a făcut cele două – una, surpând peretele din mijloc al despărţirii, desfiinţând vrăjmăşia în trupul Său (Efeseni 2, 14-15). Ni s-a părut potrivit să începem cu acest cuvânt apostolic scrisoarea pe care o trimitem evlaviei voastre, fiindcă sufletul nostru, ca şi cuprinsul acestei scrisori, năzuieşte spre agonisirea păcii.

Desigur a acelei păci care nu este din lumea aceasta, după cum a spus Domnul (Ioan 14, 27), a păcii care nu este judecată de lucrurile ce ne cad sub simţuri; a acelei păci pe care a adus-o El Însuşi din cer, pe care, la despărţire, a dăruit-o ucenicilor Săi, pe care, în sfârşit vrea să o păstrăm cu Tatăl cel Atotputernic, după cum El însuşi spunea în rugăciunea Sa către Tatăl: „Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (Ioan 17, 20-21).

El Se face pildă credincioşilor Săi, ca, urmându-L pe El, să ne unim cu aceeaşi legătură a păcii.

Desigur cei care au avut învăţătura acestei slujiri nu au pus nimic mai sus de bunul păcii; nu au respins nimic mai mult decât cele care se opun păcii şi zămislesc neînţelegerea în cuvinte şi plăceri, fiind încredinţaţi că nu foloseşte la nimic nici facerea minunilor, nici virtutea curată unită cu pedepsirea trupului, nici împărţirea averii la săraci, nici chiar martiriul dacă nu este dragoste.

Dar dragostea, după cum o descrie în chip minunat dumnezeiescul Apostol, „nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr, nu gândeşte răul” (I Corinteni 13, 5-6) despre aproapele, nu numai despre Dumnezeu, fiindcă acest lucru ar arăta-o potrivnică virtuţii.

(Sfântul Gherman al Constantinopolului, Epistola către armeni, capitolul 1, P. G. 98, 135 A-B).

De la același autor

Ultimele din categorie