Cel mai mare dar pe care-l are omul de la Dum­nezeu este viaţa. Scopul vieţii omului este prea­mărirea lui Dumnezeu şi fericirea întru Domnul - vremelnică pe pământ, eternă în ceruri. Omul, prin neascultare, a căzut în păcat, iar plata păcatu­lui este moartea. Dumnezeu, din iubirea nease­mănată pentru făpturile Sale, L-a trimis pe Fiul Său să-l mântuiască pe om din robia păcatului şi să-l împace cu Dumnezeu. Scopul vieţii este deci mântuirea. Fericirea sau mântuirea deplină se ca­pătă în împărăţia cerurilor. Împărăţia lui Dumnezeu, în Evanghelie, e Biserica: luptătoare şi triumfă­toare. Botezul este uşa prin care se intră în Biserică. Fără el nu există mântuire. Prin el se intra nu nu­mai în societatea creştinilor de pe pământ, ci şi în comunitatea cerească a celor aleşi. Valoarea lui este una universală şi toate confesiunile îl recunosc. Ce este, mai exact, botezul ? „Botezul este acea sfântă taină în care, prin întreită cufundare în apă, în nu­mele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, omul se curăţă de păcatul strămoşesc şi de toate pă­catele făcute până la botez, se renaşte spre o nouă viaţa spirituală şi se face membru al Bisericii.

(Sfântul Vasile cel Mare, Despre Botez, Editura Anastasia, pp. 5-6, 1999)