Părinte, omul înţelege întotdeauna dacă un gând este de hulă?

Dacă pune în lucrare mintea ce i-a dat-o Dum­nezeu, atunci înţelege. De pildă, unii îmi spun: „Pă­rinte, cum este cu putinţă să existe iad? Noi ne mâh­nim pentru omul ce este în închisoare, cu atât mai mult pentru cel ce este în iad!”. Dar cugetarea aceasta este hulă, pentru că astfel, unii ca aceştia se arată mai drepţi decât Dumnezeu. Dumnezeu ştie ce face. Vă aduceţi aminte de cazul relatat de Sfântul Grigorie Dialogul? Odată, episcopul Fortunat a alungat un dia­vol dintr-o îndrăcită. Diavolul, după ce a fost izgonit, umbla prin oraş în chip de om sărac, clevetindu-l pe episcop. „M-a alungat, nemilostivul!”, striga el. „Dar de ce te-a alungat?”, îl întrebă cineva. „Cum de a făcut una ca aceasta? Hai, vino în casa mea!” Şi diavolul a intrat în casă. Peste puţin timp îi spuse gazdei: „Mi-e frig. Pune lemne pe foc!”. Iar acela a început să pună lemne în cămin; mai pune şi buşteni, ca să se încăl­zească. Şi după ce s-a încins bine căminul, diavolul a intrat în copilul gazdei, iar acesta, îndrăcindu-se, a sărit în foc şi a ars. Atunci, acela a înţeles pe cine a iz­gonit episcopul şi pe cine a primit el. De vreme ce epi­scopul Fortunat l-a izgonit, înseamnă că ştia ceva.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.3: Nevoință duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Ed. a 2-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 35-36)