Iubirea unește desăvârșit

Fiecare, cum am spus, după puterea lui, sârguiți-vă să vă uniți întreolaltă.

Fiecare, cum am spus, după puterea lui, sârguiți-vă să vă uniți întreolaltă. Că pe cât se unește cineva cu aproapele, pe atât se unește cu Dumnezeu. Și să vă spun o pildă de la părinți ca să pătrundeți înțelesul cuvântului. Presupuneți că este un cerc, o tăietură rotundă, făcut de la centrul unui compas. Centrul lui este partea cea mai de mijloc a cercului, până la centrul propriu-zis. Cugetați cu mintea la ceea ce vă spun. Socotiți că acest cerc este lumea, că mijlocul cercului este Dumnezeu, iar liniile care duc de la periferie la mijloc sunt căile, sau viețuirile omenești. Deci cu cât intră sfinții mai mult spre cele din lăuntru, în dorința de a se apropia de Dumnezeu, pe măsura pătrunderii lor, ajung mai aproape de Dumnezeu și întreolaltă. Cu cât se apropie mai mult de Dumnezeu, se apropie întreolaltă; și cu cât se apropie întreolaltă se apropie mai mult de Dumnezeu.

La fel cugetați și despre despărțire. Căci când se despart de Dumnezeu și se întorc la cele din afară, e vădit că, cu cât ies și se depărtează mai mult de Dumnezeu, cu atât se depărtează mai mult unii de alții; și cu cât se depărtează mai mult unii de alții, cu atât se depărtează mai mult de Dumnezeu. Așa este firea iubirii. În măsura în care suntem în afară și nu iubim pe Dumnezeu, în aceeași măsură ne aflăm fiecare depărtat față de aproapele. Iar de iubim pe Dumnezeu, cu cât ne apropiem de El, prin iubire față de El, cu atât ne unim mai mult, prin iubire, cu aproapele; și cu cât ne unim mai mult cu aproapele, cu atât ne unim mai mult cu Dumnezeu.

(Avva Dorotei din Gaza, PG 88, 1696B-D [FR 9, 1980, p.548-549]).

Citește alte articole despre: Dumnezeu, unire, aproapele, cerc, apropiere, firea iubirii, întreolaltă

De la același autor

Ultimele din categorie