Nu trebuie să ne gândim şi să ne îngrijim mult timp pentru cele exterioare; ci... trebuie să ne îngrijim în tot chipul ca nu cumva din cauza mulţumirii proprii să-l împiedicăm pe aproapele să se mântuiască, ci să facem cele de cuviinţă spre pacea şi reuşita sa duhovnicească...

Datoria creştină constă în sprijinirea mântuirii aproapelui, şi nu în împiedicarea ei. Nu trebuie să uităm de fecioarele nebune şi de patimile pentru care au fost lipsite de cămările cereşti.

Roagă-te deocamdată precum poţi şi te pricepi, aşteptând ajutor de la Pronia lui Dumnezeu. Crede că puternic este Dumnezeu să te miluiască. El n-a venit să-i mântuiască pe cei drepţi, ci pe păcătoşi să-i cheme la pocăinţă, precum mărturiseşte El însuşi în Evanghelie, adăugând că „mare bucurie se face în cer pentru un păcătos care s-a pocăit”.

(Sfântul Ambrozie de la Optina, Sfaturi pentru familia creștină, Editura Platytera, p. 108)