Ochii Lui sunt mai luminoși decât soarele și văd în tainele ascunse ale inimii; nici noaptea, nici marea, nici adâncurile pământului nu pot ascunde ceva de El. Adu-ți aminte de asta și, ca atare, îndreptează-ți purtarea din afară și cea lăuntrică, chiar dacă aceasta este nevăzută.

Dacă Cel Atotștiutor ar fi străin pentru noi, încă am putea rămâne nepăsători față de atotștiința Lui; însă El este și Judecător, și în virtutea atotștiinței Sale, nu rareori își rostește judecata mai devreme decât ne așteptăm. Poate El a rânduit deja să rostească judecata și asupra noastră, iar noi încă nu ne gândim decât să ne ascundem, dimpreună cu păcatele noastre, în negura minciunii: „Nu vede Dumnezeu!”.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Traducere din limba rusă de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, 2011, p. 37)