Vezi că pământul fără ploaie se usucă şi nu mai rodeşte.

Înţelege de aici că asemenea şi sufletul cel neadăpat cu roua cuvântului şi a harului dumnezeiesc se usucă şi se face neroditor.

Trupul nostru se istoveşte prin foame şi prin sete, iar apoi, de nu este întărit prin mâncare, ajunge să moară. Prin aceasta eşti povăţuit ca, aşa precum în fiece zi cauţi mâncare şi băutură pentru trupul tău, să cauţi neîncetat a dobândi şi pentru suflet hrană, apă şi mângâiere din cuvântul Domnului, pentru ca să nu moară în veci sufletul tău, fiind istovit de foame şi de sete.

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, p. 75)