Vrăjmașul mântuirii a mai născocit o răutate, care nu are vindecare, și aceasta este patima deznădăjduirii.

Astăzi lumea este bântuită mai mult ca oricând de răutatea aceasta și cele mai multe crime, despre care aflăm din ziare, sunt urmările deznădejdii. Nu este nici o patimă din care vrăjmașul să aibă atâta câștig, precum este patima deznădăjduirii. Din cauza ei se întâmplă sinuciderile, omorurile și lepădările de credință.

Iar dacă unii deznădăjduiți nu se omoară singuri trupește, adică nu se sinucid, aceasta se datorează mai mult împrejurărilor, însă ei sufletește sunt morți înainte de mormânt. Căci deznădejdea este moartea duhovnicească, de vreme ce omul își întoarce fața de către ajutorul lui Dumnezeu și se dă sub stăpânirea celui rău. 

(Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, Hrană duhovnicească, Editura Lumină din lumină, pp. 265-266)