Lui Dumnezeu îi este mai plăcut un păcătos care se căieşte decât un om care nu greşeşte, dar se mândreşte. Mai bine este, păcătuind, să te căieşti decât să nu greşeşti şi cu acest lucru să te mândreşti. Fariseul se înfrâna de la păcat, însă pentru îngâmfare şi osândirea vameşului s-a lipsit înaintea lui Dumnezeu de dreptatea sa, iar vameşul, deşi păcătuise mult, prin conştiinţa smerită şi îndurarea mustrării din partea fariseului a dobândit nu numai iertarea păcatelor, ci a răpit şi dreptatea fariseului.

(Sfântul Ambrozie de la Optina, Ne vorbesc stareții de la Optina, Editura Egumenița, p. 141)