Postul stă nu numai în a mânca rar, ci în a mânca puțin; și nu numai în a mânca o dată, ci în a nu mânca mult. Nechibzuit este postitorul care așteaptă până la ceasul mesei, ca atunci să se dedea mâncatului cu nesaț atât cu trupul, cât și cu mintea.

Cel ce vrea să aibă dreaptă socotință la mâncat trebuie să ia seama ca să nu aleagă între bucatele gustoase și cele negustoase. Acest lucru este dobitocesc – și la om, care-i ființă înțelegătoare, nu este vrednic de laudă. Iar de mâncarea gustoasă ne lepădăm ca să ne smerim mădularele cele războinice ale trupului și să dăm slobozenie lucrărilor duhului.

(Sfântul Serafim de Sarov, Rânduieli de viață creștină, Editura Sophia, București, 2007, p. 25)