Puterea rugăciunii se găseşte nu în înfăţişarea exterioară, ci în conţinut, în duhul ei. Străduiţi-vă să trăiţi rugăciunea! Este exact ceea ce trebuie. Unul dintre părinţi a zis că, atunci când ne rugăm, trebuie să ne simţim precum acuzaţii în faţa judecătorului. Cineva l-a întrebat pe un pustnic: „Cum să stau la rugăciune?” Şi acela i-a răspuns: „Să stai ca la judecată, cu privirea aţintită la buzele Domnului, Care în următorul moment aşa să crezi - va pronunţa ultima sentinţă pentru tine: „Vino la Mine!” sau „Pleacă departe de la Mine!” Şi să strigi: „Doamne, miluieşte!”.

Cred însă că rugăciunea lui Iisus este cea mai bună sau cea mai puternică rugăciune pentru orice situaţie, numai că nu trebuie s-o rostim mecanic, fără simţire, ci cu participarea minţii şi a inimii.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Călăuzire către viața duhovnicească, Editura Egumenița, Galați, pp. 64-65)