Nesimțirea și răceala sunt urmarea directă a înfumurării și a mulțumirii de sine. Iată cum se naște răceala: începe prin uitare... Sunt uitate binefacerile lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși, și mântuirea întru El, primejdia de a fi fară Dumnezeu, și pomenirea morții se depărtează – într-un cuvânt, se închide toată sfera duhovnicească. Acest lucru vine și de la vrăjmașul, și din împrăștierea gândurilor prin fapte, griji și multele legături cu oamenii. Când toate acestea sunt uitate, inima se răcește și consimțirea ei la cele duhovnicești încetează.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, traducere de Cristea Florentina, Editura Cartea Orodoxă, p. 356)