Vezi că pomul îşi dăruieşte rodul tuturor, dar tace; fântâna pe toţi ne adapă, dar tace; la fel şi celelalte făpturi ale lui Dumnezeu ne aduc folos, însă rămân tăcute. Căci ele aşa au fost rânduite de către Ziditorul şi, necuvântând, propovăduiesc slava şi lauda lui Dumnezeu, dându-ne prilej şi nouă, celor care le folosim spre trebuinţa noastră, să slăvim şi să lăudăm bunătatea Domnului.

Prin acestea învăţăm şi noi, făpturile cele cuvântătoare, să ne facem bine unul altuia, dar să tăcem, să nu trâmbiţăm înaintea noastră, să nu râvnim slăvirea noastră, ci să căutăm slava Ziditorului nostru, de la Care am primit fiinţă noi înşine, dimpreună cu orice lucru bun.

Astfel ne învaţă pe noi Hristos, Mântuitorul nostru: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre cele bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru cel din Ceruri” (Matei 5, 16).

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, p. 102)