Un țăran, fiind curios să afle cum poate fericitul să prezică viitorul și să pătrundă în tainele sufletului omenesc, s-a apropiat de el și l-a întrebat:

– Părinte! Cum de știți toate și puteți să ghiciți viața oamenilor?

– Da’ ce-i de mirare în asta? a răspuns fericitul. Nu-i nicio greutate în asta. 

– Cum nu-i? Oare-i chiar așa de ușor, părinte?

– Tare ușor... Vrei și tu să fii ca mine?

– Grozav aș vrea, părinte. Învață-mă!

– Dacă-i pe așa, atunci smulge-ți o geană și fă-i două noduri. Cum ai să faci asta, ai să ajungi la fel de mintos ca mine.

– Și Sfinția Voastră ați făcut la fel?

– Chiar așa..., a răspuns fericitul Teofil.

Țăranul cel naiv a încercat îndată să înfăptuiască sfatul primit, însă, oricât s-a străduit să facă pe geană măcar un nod, bineînțeles că n-a avut nicio izbândă.

– Iaca, și eu cu mare trudă am ajuns ce sunt acum, a zis fericitul și a plecat, lăsându-l pe țăran cu gura căscată.

(Vladimir Znosko, Sfântul Teofil cel Nebun pentru Hristos – Viața și acatistul, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 9)