Semănătorul, cu bucurie aruncă sămânța, cu toate că nu știe ce va culege. Cu atât mai bucuros se cade a fi acela care, în chip de ogor, cultivă Cerul. Dacă dați cu bucurie, dați mult, dând puțin; de dați mult cu întristare, acest mult îl micșorați. Numai așa văduva care și-a dat cei doi dinari, a întrecut cu mult pe cei cu talanții.

Ea dădea cu deplinătate de suflet. Dar dacă cineva e sărac și se despoaie de tot ce are, cum va face aceasta cu dragă inimă? Intrebați pe văduvă, ea are să vă învețe modul: veți afla că mâna zgârcită nu-i urmarea sărăciei. Căci se poate fii mărinimos fiind sărac și bogat fiind, să fii mână zgârcită.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvinte alese, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2002, p. 54)