Vă rog să nu vă pierdeți curajul în boală, ci să nădăjduiți. Așezați mâhnirea voastră în Domnul. Căci astfel rânduiește Domnul Dumnezeu, care se îngrijește de mântuirea noastră sufletească, ca fiecare om în această viață să-și aibă crucea pe care trebuie să o poarte, cu supunere de copil față de Tatăl Ceresc. Mulți oameni vrednici au suportat fără nicio vină multe încercări și nenorociri! Iar noi, împovărați de păcate, nu ne gândim la nimic, stăm într-o cameră caldă și, odihnindu-ne pe salteaua moale de puf, măcar prin boli să plătim pentru păcatele noastre. De aceea să și strigăm din adâncul sufletului către Domnul: „Tatăl nostru, fie între toate împreună cu mine voia Ta sfântă; nu mă lipsi de Împărăția Ta Cerească”. Și gândindu-ne astfel, vom dobândi milostivirea lui Dumnezeu.

(Mari stareți ruși: viețile, minunile, îndrumările duhovnicești – Din învățăturile duhovnicești ale Cuviosului Stareț Antonie de la Optina, vol. I, trad. din limba rusă: dr. Gheorghe Zapotinschi, Editura Sophia, 2008, p. 521)