Sarcina Bisericii ca instituţie nu este să conducă, ci să facă misiune; să predice neamurilor până la martiriu, după cum a făcut-o Domnul Hristos; să lumineze sufletele oamenilor, să îndrume viaţa morală a oamenilor din punct de vedere spiritual. Datoria ei e să elibereze şi nu să aservească. Căci toţi oamenii sunt chemaţi la libertate întru Hristos, la eliberarea fiilor lui Dumnezeu. Căci scris este: „Nu mai eşti rob, ci fiu” (Gal. 4, 7). Şi iarăşi: „întru libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi” (Gal. 5, 1). Ca arcă a salvării, Biserica lui Dumnezeu transportă copii liberi şi nu sclavi, copii împărăteşti, pe care îi poartă către împărăţia cerească veşnică. Nu există nici o încărcătură mai de preţ şi nici destinaţie mai plină de fericire. 

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Credinţa poporului lui Dumnezeu, Traducere din limba engleză: Diana Potlog, Editura Sophia, Bucureşti, 2001, p. 43)